Traseu 2 zile

Cost aproximativ: 300 lei/persoana (cazare, mic dejun si transport).

Cazare: Hotel Ibis 3* din Constanta, mic dejun inclus.

Transport: autocar clasificat 3*.

Oferta este valabila pentru 50 de persoane.

Termen de plata: la inscriere.

Insotitor de grup si ghid.

Pentru inscrieri si detalii suplimentare:

Adina Dumitru mobil: 0721 276 512, e-mail: excursii.in.romania@gmail.com

Cristin Dumitru mobil: 0722 567 544, e-mail: excursii.in.romania@gmail.com

Traseu

Ziua 1:

06.00 – plecare din Bucuresti;
07.30 – sosire Calarasi;
08.00 – traversarea Dunarii cu bacul;
09.00 – sosire sat Ostrov, vizitare manastirea Dervent;
10.00 – plecare de la Dervent;
10.30 – sosire sat Ion Corvin, vizitare manastirea si pestera Sf. Andrei;
11.30 – plecare de la Sf. Andrei;
11.45 – sosire Adamclisi, vizitare monument si cetate;
12.15 – plecare Adamclisi;
13.45 – sosire Targusoru si strabatere Cheile Dobrogei pe ruta Targusoru – Cheia;
15.00 – plecare catre hotel ;
 Ziua 2:
07.00 – plecare de la cazare;
08.00 – sosire si vizitare cetatea Histria;
09.00 – plecare de la Histria;
10.00 – sosire si vizitare cetatea Enisala;
11.00 – plecare de la Enisala;
11.45 – sosire si vizitare manastirea Celic Dere;
12.45 – plecare de la Celic Dere;
13.45 – sosire la Niculitel si vizitare sit arheologic;
15.00 – 16.30 – vizitare manastirea Cocos;
16.30 – plecare inapoi catre Bucuresti.
Ziua 1
06.00 – plecare din Bucuresti;
08.00 – traversarea Dunarii cu bacul;
09.00 – sosire sat Ostrov, vizitare manastirea Dervent
Manastirea Dervent.
Se spune ca pe malul drept al Dunarii, la distanta de numai doi kilometri de manastirea Dervent, a existat o cetate antica romana cu numele de Dervent, nume care inseamna lagar sau garnizoana romana, dar si vad de trecere sau trecatoare in limba turca. Cetatea Dervent, dupa o epoca infloritoare pana pe la anul 1036, a fost distrusa de pecenegi odata cu cetatile Dinocetia, Capidava si Sucidava.
Multi bolnavi s-au vindecat aici de boli vechi si grele, de handicapuri si suferinte; in trecut isi lasau langa crucea din interior carjele, bastoanele, tocmai ca o dovada a insanatosirii lor.
Crucea de afara, fara brate, aducea vindecare animalelor pe care oamenii le lasau peste noapte langa ea.
Aici se organizeaza si tabere de sculptura, iar operele de arta create sunt expuze prin curtea manastirii. Peste tot in jur sunt trandafiri, galbenele, cactusi. Salcamul Japonez era in plina floare. De bolta de vita-de-vie atarnau struguri verzi, dar care promiteau o recolta bogata.
10.30 – sosire sat Ion Corvin, vizitare manastirea si pestera Sf. Andrei;
Manastirea Pestera Sfantului Apostol Andrei.
Pestera Sfantului Apostol Andrei, o biserica adevarata sapata in stanca, este amplasata la baza unui mic munte impadurit. Pe peretii bisericii din pestera sunt multe icoane ce pot fi admirate la lumina candelelor si a lumanarilor. In locul altarului se afla acum o icoana mare a Sfantului Apostol Andrei.
Despre cum a fost descoperita pestera nu se stiu prea multe, deoarece Dobrogea a fost timp de 400 de ani, pana la Razboiul de Independenta din anul 1877, sub stapanire otomana.
In anul 1918 un mare avocat din Constanta, pe nume Jean Dinu, in timp ce era in calatorie prin aceasta zona, in urma unui vis care s-a repetat, a descoperit Pestera Sfantului Apostol Andrei intr-o stare deteriorata.
Pestera era inconjurata de padure, copacii ajungeau pana aproape de intrarea in pestera, intrarea era mult mai mica, iar inauntru crescusera buruieni, nu locuia nimeni aici in pestera. Dupa ce a curatat pestera a construit un mic corp de chilii.
Pestera are forma unei biserici: in fata altarul, cu icoana mare a Sfantului Andrei care a fost plasata in locul catapetesmei, apoi naosul si pronaosul. Totul este in stanca.
In actuala biserica din pestera, in pronaos, intr-o nisa, se afla un fel de pat, scobit initial in piatra, despre care traditia spune ca pe el se odihnea apostolul Andrei.
Pestera nu a suferit modificari decat la intrare unde s-a construit acel zid, dupa modelul celui din 1918 iar aici deasupra locului in care ne aflam s-a construit aceasta turla care are doar 4 metri inaltime.
11.45 – sosire Adamclisi, vizitare monument si cetate
Complexul arheologic Tropaeum Traiani – Adamclisi si Cetatea Adamclisi
Cetatea Adamclisi se afla la 1,4 km sud-vest de monumentul triumfal si a fost construita in timpul imparatului Traian, probabil pe locul unei cetati getice protejate de ziduri si de sisteme de aparare ingenioase, imediat dupa batalia prin care se urmarea anihilarea acesteia. De la inceput asezarea a avut rangul de municipiu. In anul 316 imparatul Constantin, mare admirator al imparatului Traian, a ridicat din temelii cetatea ale carei ruine pot fi vizitate astazi. Locuirea a incetat la Tropaeum Traiani in prima jumatate a sec. al VII-lea d.Hr, in urma invaziilor slave. Cercetarea arheologica a pus in evidenta incinta cu cele 4 porti, 7 bazilici crestine, o bazilica in forul cetatii si alte constructii, sapaturile arheologice continua si in zilele noastre.
13.45 – sosire Targusoru si strabatere Cheile Dobrogei pe ruta Targusoru – Cheia;
Cheile Dobrogei
Cheile Dobrogei…un peisaj spectaculos, care se va parcurge pe jos.  Pe langa aerul curat, stancile verticale, se vor putea vedea si asculta parsii. Niste rozatoare tare simpatice, cu mutrisoare jucause si cu miscari de o iuteala incredibila! Cand li se pare ceva ciudat, stau ridicate in doua picioare si scruteaza orizontul. Insa la orice amenintare, dispar cat se poate de rapid in gaurile de care este plin pamantul! Daca este liniste, se pot auzi chitaind.
Ziua 2
8.00 – sosire si vizitare cetatea Histria;
Cetatea Histria.
“Pe malul lacului Sinoe, “la o departare de 500 de stadii de gura sacra a Istrului” (dupa cum precizeaza Strabon), se afla Cetatea Histria – prima colonie greaca de pe tarmul de vest al Marii Negre si cel mai vechi oras de pe teritoriul Romaniei.
A fost intemeiata pe la mijlocul secolului al VII-lea i.Hr. (anul 657 i.Hr. dupa istoricul Eusebius) de colonisti veniti din Milet. Orasul a avut o dezvoltare neintrerupta timp de 1300 de ani, incepand din perioada greaca si pana in epoca romano-bizantina. In cursul secolului al VII-lea d.Hr., cetatea a fost distrusa de atacurile avaro-slave si parasita treptat de locuitorii sai.
In perioada greaca (sec. VII – I i.Hr.) orasul era format din doua unitati distincte (dupa un model urban cunoscut in lumea antica) – acropola si asezarea civila, fiecare inconjurata de cate un zid de incinta propriu, si insumau o suprafata de aproape 35ha. Dupa o distrugere violenta, catre sfarsitul sec. VI i.Hr., in plina perioada clasica, un nou zid de incinta reduce la jumatate suprafata orasului. In aceasta perioada Histria cunoaste un regim democratic, aderarea la Liga Maritima Ateniana, comert intens si chiar moneda proprie. Incercarea primului val de sciti de a se stabili in sudul Dunarii, precum si razvratirile cetatilor pontice impotriva lui Lysimach aduc cetatii o noua distrugere, catre sfarsitul sec. IV i.Hr. Secolele urmatoare aduc atat refacerea orasului cat si o noua inflorire, dar mai ales primele aliante cu unele capetenii ale getilor (Zalmodegikos, Rhemaxos). Secolul I i.Hr. aduce noi framantari si pericole externe: regele Pontului, Mithridates VI Eupator, trimite la Histria unul din strategii sai, in anul 72 i.Hr. aduce primele armate romane care, sub comanda lui M. Terentius Varro Lucullus, scot coloniile vest-pontice de sub influenta lui Mithridate, iar cativa ani mai tarziu, regele Burebista cuprinde cetatea sub stapanirea sa.
Odata cu moartea lui Burebista cetatea trece sub stapanire romana, incheindu-se astfel perioada de autonomie. Sub stapanirea romana cetatea cunoaste o noua inflorire. Daca in perioada romana timpurie (sec. II – III d.Hr.) incinta inchidea o suprafata destul de mare, violentele atacuri carpo-gotice ce au dus la distrugerea totala a orasului, obliga locuitorii sai din epoca romana tarzie (sec. IV – VII d.Hr.) la restrangerea zonei urbane la doar 7ha, la adapostul incintei vizibile astazi.
Sapaturile arheologice, incepute inca din 1914, au scos la iveala, pe langa resturile incintelor mai sus amintite, o serie de monumente remarcabile, datand din diferite perioade din existenta cetatii. Pentru epoca greaca se remarca “zona sacra”, cu templul lui Zeus si templul Afroditei, precum si resturile de locuire de pe platoul pe care se afla asezarea civila. Din perioada romana imperiala (sec. II – III d.Hr.) dateaza edificiile termale ale orasului si reteaua stradala. Cele mai multe monumente apartin epocii romano-bizantine (sec. IV – VII d.Hr.) si ele se afla in interiorul cetatii tarzii: bazilici civile sau paleocrestine, piete publice, magazine, cartiere de locuinte cu caracter rezidential (domus) sau economic. De asemenea, sapaturile au oferit un bogat material arheologic, cea mai mare parte, fragmente arheologice remarcabile, fiind expusa in muzeul cetatii: sculpturi, reliefuri, materiale de constructie, inscriptii, ceramica (greceasca si romana), sticlarie, obiecte din metal.”
10.00 – sosire si vizitare cetatea Enisala;
Cetatea Medievala Enisala.
“Pe Dealul Cetatii, care domina zona lacurilor Razim si Babadag, se afla ruinele fortaretei medievale Yeni-Sale (Enisala). Cetatea a fost construita cu scop militar si de supraveghere a drumurilor de pe apa si uscat, in a doua jumatate a sec. al XIV-lea, de catre o autoritate care era interesata de zona de la Gurile Dunarii.
Pe baza tehnicilor constructive, a materialului arheologic si a realitatilor istorice s-a emis ipoteza ca singurii interesati de ridicarea unei cetati situata in cadrul sistemului de fortificatii din nordul Dobrogei, cu orietntare spre mare pentru controlul traficului naval, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani castigate din comert si care erau detinatorii monopolului navigatiei pe Marea Neagra.
Cetatea are un plan poligonal neregulat, care urmeaza sinuozitatile masivului de calcar jurasic pe care este amplasata. Zidurile de incinta, turnurile si bastioanele, realizate din calcar local, in blocuri de mici dimensiuni, sumar cioplite, se pastreaza in unele locuri pe o inaltime de 5 – 10 m.
Atrage atentia, ca element arhitectonic deosebit, bastionul portii centrale, bastionul portii principale, cu arcada dubla, de origine orientala, intalnita frecvent in evul mediu si utilizata de constructorii bizantini la diverse edificii din Peninsula Balcanica si Tarile Romane – Cetatea Neamtului, biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Arges, bisericile moldovenesi ctitorite de Stefan cel Mare.
Intre 1397 – 1418, in timpul domniei lui Mircea cel Batran “…domn a toata Tara Romaneasca…pana la Marea cea Mare”, cetatea a facut parte din sistemul defensiv al Tarii Romanesti. Dupa cucerirea Dobrogei in 1419/1420 aici a fost instalata o garnizoana militara otomana.
Dupa ce a jucat un rol important in sec. al XIV-lea si al XV-lea, ca urmare a inaintarii stapanirii otomane dincolo de gurile Dunarii, pana la Cetatea Alba si Chilia, si a formarii cordoanelor de nisip ce separa lacul Razim de Marea Neagra, cetatea a fost abandonata in urmatoarele veacuri, pentru ca nu mai servea scopului pentru care fusese construita.
Marcata de evenimentele trecutului, batuta mereu de vanturi, Cetatea Enisala este astazi un punct turistic deosebit in nordul Dobrogei.”
11.45 – sosire si vizitare manastirea Celic Dere
Manastirea Celic Dere.
Asupra anului infiintarii Manastirii Celic Dere exista, pe de o parte, precizarea “Marelui Dictionar Geografic al Romaniei”, conform careia asezamantul a fost fondat de “arhiereul” Athanasie Lisivencof la anul 1835, pe de alta parte, marturia arhimandritului Roman Sorescu, care fixeaza fondarea manastirii “cam la 1840″ de catre calugari romani si doi calugari rusi intorsi de la Sfantul Munte Athos, arhimandritul Athanasie Lisavenco si schimonahul Paisie.
Dintre acestea, cea mai intalnita este cea conform careia, in secolul al XVIII-lea, calugari ardeleni veniti din Muntele Athos se stabilesc in aceasta poienita, vatra monahala si construiesc o bisericuta din barne de lemn si lut, situata pe locul unde azi este cimitirul.
In anul 1845 manastirea de calugari Celic Dere s-a transformat in manastire de maici (maicile au fost aduse din Basarabia), monahii fiind stramutati langa balta Saon unde isi construiesc o bisericuta si cateva chilii – viitoarea Manastire Saon. Dupa 60 de ani, constructia s-a degradat datorita infiltratiilor si inundatiilor.
In anul 1901 episcopul Partenie al Dunarii de Jos a pus temelia actualei biserici, dupa planurile arhitectului Toma Dobrescu din Bucuresti. Dar in anul 1902 lucrarile constructiei sunt intrerupte si reluate abia in anul 1910 la initiativa episcopului Nifon Niculescu, cu sprijinul Ministerului Cultelor.
Lucrarile, reluate dupa planurile arhitectului Dumitru Berechet, continua pana in anul 1916 si reincep in anii 1924-1925. Acum a fost ridicata si biserica mare a manastirii si o mare parte dintre edificiile actuale.
Noua biserica a asezamantului a fost pictata intre anii 1926-1932, in fresca, de pictorul roman Gheorghe Eftimiu din Bucuresti, in stil neobizantin, de o neasemuita frumusete, cu motive obisnuite in bisericile romanesti din epoca brancoveneasca. Biserica a fost sfintita in anul 1932 cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” de catre episcopul Cosma Petrovici.
13.45 – sosire la Niculitel si vizitare sit arheologic
Monumentul Paleocrestin de la Niculitel.
“Monumentul paleocrestin din Niculitel se afla situat in zona de NE a localitatii, la poalele dealului Piatra Rosie. In zona au fost localizate vestigiile unor villae rusticae si a fost cercetat un mormant de incineratie din epoca romana, din sec. al II-lea d.Hr.
Descoperirea monumentului s-a datorat unor ploi torentiale care, in primavara anului 1971, au provocat dezvelirea unei portiuni din cupola criptei. Fiind amplasat in panta, intr-o zona locuita si la intersectia unor cai de acces, monumentul a necesitat o cercetare indelungata si anevoioasa.
La Niculitel avem de-a face cu un monument arheologic constituit intr-o arie de locuire mai veche, respectiv o bazilica paleocrestina construita deasupra unor morminte martirice. Bazilica face parte dintr-o categorie de monumente intalnita in regiunea balcano-dunareana in sec. IV-VI d.Hr. A fost conceputa la sfarsitul sec. al IV-lea, in perioada imparatilor Valens – Valentinian, dupa un plan roman bazilical crestin, cu absida semicirculara, larga in raport cu latura, cu naos rectangular impartit in trei nave prin stalpi de sine statatori, care spriineau in spatiul vertical al edificiului un acoperis de lemn in doua ape, invelit cu olane. Nu avea nartex (antreu), in schimb avea pilastri angajati (stalpi de perete) in capetele navelor laterale, in scopul sustinerii unor arcade transversale care compartimentau spatiul interior al navelor laterale, de o parte si de cealalta a intrarii in nava centrala, intrare larga, situata pe axul absidei.
Ansamblul de la Niculitel este cuprins intr-un edificiu de protectie a carui planimetrie preia forma mormantului paleocrestin. Eleganta si caracterul aerat al spatiului interior creeaza o atmosfera placuta. Galeria perimetrala destinata fluxului de vizitare asigura un permanent contact vizual cu monumentul, iar expozitia permanenta de obiecte paleocrestine, fotografii color si diapozitive completeaza intregul ansamblu muzeal paleocrestin.”
15.00 – 16.30 – vizitare manastirea Cocos
Manastirea Cocos.
“Manastirea Cocos se afla la 6 kilometri distanta de comuna Niculitel si la aproximativ 35 de kilometri vest de orasul Tulcea. Manastirea este condusa de o obste de calugari, avand drept hramuri Pogorarea Sfantului Duh (biserica mare) si Sfantul Ierarh Nicolae (paraclisul).
Manastirea este asezata intr-un loc retras, la poalele unui deal invaluit in mireasma padurilor de tei. Odata, demult, de pe acest deal s-a auzit intr-o noapte cantecul unui cocos salbatic insotit de o bataie de toaca. Calugarii spun ca acest cantec se mai aude si astazi, uneori.
Prima atestare documentara a unui asezamant religios in acest loc este din anul 1679, cand aflam despre existenta unui schit de sihastri, pradat de invaziile vremii.
Manastirea Cocos exista din 1833, ctitori fiind calugarii Visarion, Gherontie si Isaia din manastirea Neamt, care au trecut pe la Muntele Athos, inainte de a se opri aici. Ei au venit pana la Isaccea, unde s-au si asezat.
Acestia au cumparat o bucata de pamant si au construit o mica biserica din nuiele lipite cu pamant, fara turle si fara clopote, respectand legile musulmane de atunci.
In prezent, in varful colinei unde se spuna ca s-a auzit cantecul cocosului de munte, se inalta o cruce de piatra iar accesul turistilor este facilitat de scarile de ciment.
Asistenta turistica si serviciile de rezervare sunt asigurate de Dumitru Adina, PFA, CUI 29956648, nr. de ordine la Registrul Comertului: J34/416/22.03.2012.